Autori: Nicolae Gheorghe[1], Ian Hancock[2], Marcel Cortiade[3]
Articol publicat in Etudes Tsiganes, no.1, pp. 135-140, Paris, 1995
Traducere: Dinu Adam
Este deja cunoscut ca amestecul dintre denumirea de ”rrom” si o intreaga serie de alti termeni prezentati drept sinonimi ascunde o confuzie intre realitati foarte diferite. O problema importanta apare pe plan onomastic, pentru ca exista un popor rrom, dispersat pe mai multe continente, iar 95% dintre membrii sai au adoptat de secole bune un mod de viata sedentar. Principalele referente identitare cu privire la acest popor sunt originea indiana si limba, nicidecum nomadismul, ce corespunde modului de viata al unei parti foarte reduse dintre ei. Ca urmare, una din principalele trasaturi al poporului rrom nu este nomadismul care trimite la natiunile de ”gitan” si ”tigan”, ci un mod de populare neteritorializat, marcat prin raspandirea in mijlocul populatiilor majoritare. Este evident ca de-a lungul veacurilor s-a produs un amestec intre ansamblul populatiei rrome si partea sa nomada, cea mai vizibila. Trebuie precizat ca in Europa mai sunt si alte forme de minoritati neteritoriale:
- minoritati nomade care nu sunt niciodata calificate drept ”tigani” si care nu au legatura cu poporul rrom, precum populatiile de ”saami” sau ”aromani”;
- populatii sedentarizate si, mai mult sau mai putin confortabil identificate drept ”tigani”, precum populatiile ”bea”, ”bina”, ”karavlahi”, ”ruderi”, ”evgjit” sau ”balcano-egiptieni”;
- populatii sedentarizate care nu sunt niciodata identificate ca ”tigani”, precum evreii, armenii si alte diaspore (v. Tabelul).
Drept consecinta, devine limpede ca trebuie sa avem in considerare doua puncte de vedere complet diferite:
- un plan national, care face deosebirea intre poporul rom si celelalte popoare europene; 5% din acest popor pastreaza un mod de viata itinerant, dar majoritatea zdrobitoare imparte cu alte populatii sedentarizate caracteristica unei dispersii pe baza non-teritorialitatii;
- un plan social, care deosebeste diferitele grupuri itinerante de populatia sedentarizata: romii nomazi nu reprezinta decat unul dintre aceste grupuri si, pe de alta parte, sunt mult mai numerosi in Occident, decat in tarile din Est.
Ținand cont de aceasta definire, folosirea termenilor ”gitani” sau ”tigani” nu are sens in tarile in care nimeni nu mai pastreaza existenta nomada, ci doar acolo unde a existat sclavie.
O socio-lingvistica a oprimarii si eliberarii
A confrunta realitatea, diversitatea si originea etichetarilor gresite pentru a-i denumi pe rromi in diferite limbi. Denumirea incorecta a poporului rrom.
Cand stramosii rromi au patruns in Europa, intre sec. XII si XIII, ei formau un /singur/ popor, vorbind o /singura/ limba si avand unu nume pentru ei insisi: rromi. Realitatea este ca, in pofida multitudinii de exonime care exista astazi, toate populatiile rrome includ termenii ”rrom” si ”rromani” (limba) in dialectele lor specifice ale limbii materne (de exemplu, in manus – denumita ”romnepen” -, pentru a spune ”vorbesc dialectul manus”, oricine va zice ”rakav romenes”, eventual chiar ”rakav o caco romnepen”, adica ”vorbesc adevaratul manus”; in ”calo español”, cuvantul ”romañi” inseamna ”familiar, avand legatura cu casa”; dialectul ”sinto” este singurul care ofera o exceptie, rezervand cuvantului ”rom” singura semnificatie de ”sot”).
Orice alt cuvant utilizat pentru a denumi poporul rrom provin din exterior si in fiecare caz acesta este legat de o concepere gresita a indentitatii noastre proprii si a originii noastre. Astfel, ”Gypsy”, ”gitano”, ”Gitan”, ”yiftos”, ”gupti”, ”magjup”, ”dzupci” etc. sunt toate derivate ale cuvantului ”egiptian” (”egiptean”), care multa vreme a permis desemnarea rromilor, in pofida originii indiene a acestora.
Cealalta serie raspandita de cuvinte, ”tigan”, ”Zigeuner”, ”zingaro”, ”cigan”, ”cikan”, ”cygan”, ”cegon”, ”ciganin”, ”çingene”… provine de la cuvantul grec ”atsinganoi”, nume initial atribuit unei secte religioase din Imperiul Bizantin, cu totul diferita de populatia rroma, dar asemanatoare acesteia prin felurite prejudecati populare legate, de pilda, de practicile divinatorii ale unora si celorlalti.
Repercusiunile lingvistice ale sectarismului / fanatismului
Este o realitate socio-lingvistica faptul ca natiunile opresoare au aplicat, dintotdeauna, denumiri peiorative celor pe care le oprimau. Cei care se afla in pozitia de a defini si nomi un popor pot, de asemenea, sa-l domine si sa-l controleze. In consecinta, o parte a eforturilor de autodeterminare a popoarelor dominante include insistenta de-a obtine recunoasterea publica si folosirea curenta a autodesemnarii lor. Ca rezultat al cererii lor, de exemplu, cei care erau obisnuit numiti ”eschimosi” sunt acum oficial recunoscuti si denumiti ca ”inuiti” in Canada si S.U.A. In acelasi fel, in statele scandinave, cei care erau numiti ”laponi” sunt acum oficial recunoscuti drept ”saami”.
Or cele doua exonime date de exemplu contineau ambele conotatii peiorative: ”eschimos” inseamna ”mancator de carne cruda”, iar ”lapon” vrea sa spuna ”omulet, piticanie”. In fiecare dintre aceste cazuri, o fraza curenta fusese extrasa din contextul ei social normal si preluata drept denominatie etnica depreciativa pentru o intreaga populatie.
Functia de denumire in prezentarea identitatii colective – catre un consens in terminologia oficiala
Unitate
Recunoscand in acelasi timp unitatea si diversitatea poporului rrom, noi consideram ca folosirea /substantivului si/ adjectivului rrom ne permite includerea tuturor populatiilor care impartasesc radacini istorice si culturale comune /provenind/ din India si folosesc curent concepte precum ”poporul rrom” si ”rromani” drept limba. Aceasta idee este intarita prin faptul ca termenul ”rrom” exista in toate dialectele limbii noastre, inclusiv in sinto-manus si poga-dialecte (calo-iberic si englezul pogadi), in sens uzual de ”descendent al migratiei rrome originale” sau, simplu, de ”barbat” si ”sot”.
Mai mult, termenul ”rromani” exista in toate dialectele pentru a marca opozitia cu lumea ne-rromani, evocata prin termenii ”gajo”, ”das”, ”gomez”, ”goro”, ”curdo”, ”buzno” si adjectivele derivate.
Diversitate
Simultan, apare si o alta realitate. In folosul unei evolutii interne, dar si sub presiunea evenimentelor exterioare, poporul rrom cunoaste o bogata diversitate culturala ce nu poate fi necunoscuta. Astfel, ar fi gresit sa nu tinem deloc seama de numele proprii diferitelor sub-grupuri rrome precum sinti, manusi, romanicheli, kele etc., nume utilizate de mebriii insisi pentru a-si denumi sub-grupul. Pe de alta parte, atunci cand se vorbeste despre aceste grupuri, nu doar in sine, ci si ca reprezentante ale poporului rrom, din grija pentru limpezime – pe cat posibil si acolo unde nu sunt posibile neintelegeri, se recomanda folosirea adjectivului ”rromani”[4]. Astfel, de pilda, vom intalni propozitii precum ”manusii sunt o populatie rroma”, ”sintii vorbesc o varietate dialectala a limbii rromani” si asa mai departe.
Identitatea sub-grupurilor
In Germania, de exemplu, exista grupuri care se identifica care se identifica singure si sunt identificate de ceilalti – inclusiv de guvern /autoritati/ – exclusiv drept sinti. Cu toate acestea, aceasta populatie recunoaste ca limba sa este rromani, ca reprezinta o populatie rroma si ca in dialectul lor al limbii rromani exista cuvantul rrom.
Atitudini de monopolizare a identitatii
Aceasta problema de identificare restrictiva a unui grup prin sine insusi nu-i priveste exclusiv pe sinti. Și alte populatii de rromi, precum kalderasii, curaro, lovarii, polska rroma (rromii polonezi) etc. manifesta uneori tendinta de a-si asuma folosirea exclusiva a cuvantului ”rrom”, considerandu-se pe ei insisi drept ”rromi adevarati”. Aceasta auto-identificare restransa, adoptata de anumite grupuri reveleaza, la o analiza mai atenta, originea sa ne-rroma, in misura in care membrii lor sunt cel mai adesea desemnati drept ”gitani” sau ”tigani” de populatiil ne-rrome. Cu toate acestea, la fel ca si sintii, aceste grupuri trebuie sa recunoasca ca cei carora ei le neaga o parte a realitatii ne-rrome se caracterizeaza totusi prin folosirea limbii rromani si pastrarea trasaturilor proprii culturii rrome traditionale.
Nivelul individual
La nivel personal, este limpede ca fiecare individ are dreptul de a tine mai mult la identitatea unui sub-grup decat la cea a unei natiuni sau, din contra, sa le prefere o identitate regionala, europeana, universala sau chiar cea a unui stat. In acest context, ne exprimam acordul cu pozitia OSCE (Organizatia pentru Securitate si Cooperare Europeana) care sustine caracterul personal al alegerii identitatii nationale, precum si cu cea a Statelor Unite pentru care ”indianul este cetateanul care se simte si se declara el insusi indian”. Pornind de aici, este pentru noi de cea mai mare importanta sa facem clar distinctia dintre notiunile de ”cetatenie” si ”identitate nationala” /”nationalitate”/, asa cum sunt ele definite in documentele Consiliului Europei ai ale CSCE (Conferinta privind Securitatea si Cooperarea in Europa).
Denumirea etnica a poporului rrom in documentele diferitelor organizatii internationale
Nume /Substantive?/ utilizate in documentele adoptate inainte de 1990
In documentele adoptate de anumite organizatii internationale, in particular de Consiliul Europei si Comunitatea Europeana, in cursul perioadei 1970-1990, termenii cei mai utilizati erau ”Tsiganes et Voaygeurs /tigani si nomazi/” sau ”Gypsies and Travellers”. Aceste organizatii internationale si documentele emise de ele erau mai curand interesate de reglementarea catorva situatii administrative generate de modul de viata itinerant propriu anumitor grupuri sociale sau in virtutea ocupatiilor lor, ori se refereau la drepturile legate de libera circulatie in interiorul si intre diferitele state.
Pe de alta parte, trebuie reamintit ca majoritatea grupurilor de rromi, precum si a grupurilor care se considera ele insele descendente din acestea sau cultural legate de ele, rromii din Europa Centrala si de Est sunt in momentul de fata sedentarizate. Este si cazul gitanilor in Spania, populatia rroma cea mai numeroasa din Europa Occidentala.
Unele dintre aceste grupuri itinerant au primit eticheta de ”tigani” cu referire la un mai vechi stereotip care-i considera nomazi pe tigani. In realitate, majoritatea grupurilor caracterizate printr-un mod de viata itinerant au prea putine lucruri in comun, din punct de vedere etno-cultural, cu poporul rrom din Europa Centrala si de Est, actualmente sedentarizati. Acesta este cazul ”Traveller”-ilor din Irlanda si Anglia, al ”yenilor” din Elvetia sau al ”Forain”-ilor din Franta. Asemanarea lor de catre institutiile internationale si documentele ce emana de la acestea trimite vadit catre tratamentul social al existentei lor, in particular spre modul lor de viata.
Noua situatie creata dupa 1990
Noile raporturi stabilite de tarile Europei Centrale si de Est cu organizatiile internationale dupa 1990 au permis sublinierea a numeroase probleme intalnite de populatiile rrome din aceste state in ceea ce priveste realitatea etno-culturala. Termenii utilizati pentru a-i desemna pe rromi difera de la un document la altul, ilustrand astfel o perioada de tranzitie, de ezitare, de innoire ce reclama, pentru iesire, o cercetare creativa a solutiilor.
Diversitatea solutiilor adoptate pana in prezent
- Utilizarea neschimbata a cuvintelor ”tigan” sau ”Gypsy” ca termeni cu conotatie etnica, i, titlul si textul documentelor care se refera la lucrarile acumulate inainte de cooperarea cu tarile Europei Centrale si de Est.
Exemplu: Recomandarea 1203 (1992) ”Cu privire la situatia tiganilor in Europa”, Consiliul Europei, Adunarea Parlamentara.
- Termenii ”tigani” si ”Gypsies” apar in titlurile anumitor documente, dar denumirea ”rromi / tigani” este utilizata in textul lor.
Exemplu: Rezolutia 249 (1993) ”Cu privire la situatia tiganilor in Europa: rolul si responsabilitatea autoritatilor locale si regionale”, adoptat de Consiliul Autoritatilor Locale si Regionale al Consiliului Europei.
- Cateva documente utilizeaza numele ”rromi (tigani)” in titluri, precum si in text.
Exemplu: Rezolutia 1992/65 ”Protejarea rromilor (tiganilor)” adoptata de Comisia Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului; precum si ”Documentele Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa”.
- Alte documente folosesc numai termenul de rromi (atat ca substantiv, cat si ca adjectiv).
Exemplu: Rezolutia 199/21 ”Protejarea minoritatilor” adoptata de Sub-comisia Natiunilor Unite pentru combaterea Discriminarii si Protejarea Minoritatilor; pucnt de contact al ODIHR pentru problemele rromilor, rezumat al intalnirii de la Varsovia din 7 aprilie 1995.
- Unele documente folosesc expresia ”rromi si sinti”.
Exemplu: ”Catre un parteneriat autentic in Noua Era”. Document al Conferintei privind Securitatea si Cooperarea in Europa, adoptat la reuninea de la Budapesta, decembrie 1994, 23.
- De asemenea, este posibila intalnirea unor perifraze de genul ”rromi si alte grupuri traditional identificate drept tigani”.
Exemplu: Provocarea schimbarii. Document al Conferintei privind Securitatea si Cooperarea in Europa, adoptat la Helsinki in iunie 1992, 35.
Recomandari pentru viitor: termeni de utilizat in viitoarele documente politice la nivel national si international
Denumiri
Atunci cand se vorbeste despre rromi in general, fara a se preciza particularitatile care ii diferentiaza, este rcomandabil sa se foloseasca termenii ”poporul rrom” sau ”rromii” (eventual ”populatia rroma”[5]).
Este recomandat sa se utilizeze adjectivul ”rrom” ca referire la populatia /rroma/ in general sau care are caracteristici comune cu ansamblul populatiei, precum: ”se gasesc rromi pe toate continentele”; ”manusii sunt rromi, limba lor este o varianta a limbii rrome[6]”; ”romaniselii pastreaza cultura rroma”; ”beasii, binasii si rudarii sunt cu siguranta rromi deculturalizati” etc. /Trebuie retinut ca termenul ”rrom” nu poate fi folosit ca adjectiv/[7].
Expresia ”populatie in intregime” desemneaza persoanele care vorbesc rromani, descendentii acestora, precum si cele ce-si recunosc apartenenta la acest grup.
Vorbind mai exact despre una sau alta dintre aceste populatii, ca sinti sau manusi, vor trebui prin urmare utilizate aceste desemnari specifice.
In paralel, va trebui facut un efort in directia majoritatii non-rromilor pentru a se accepta ideea ca toate aceste diferite grupuri apartin poporului rrom. Se spune doar ”sinti” sau ”manusi” si nu ”rromii sinti” sau ”romii manusi”, pentru a se evita redundanta, dupa cum este superfuu de a se preciza ”indienii pundjabi” ori ”indienii gujarati” etc, ci doar ”pundjabi” ori ”gujarati”, cu exceptia anumitor cazuri foarte particulare.
Ortografierea cu dublu ”r”
Este recomandabila introducerea de la bun inceput a ortografierii ”rrom” si ”rromani”, cu doi ”r”, nu numai pentru ca ea corespunde intr-adevar pronuntarii lor specifice in majoritatea dialectelor conservatoare rrome, dar si pentru a evita orice confuzie intre desemnarea noastra etnica si numeroase teme (radacini) paronimice precum Romania (tara), Roma (capitala Italiei), Romaiko (Grecia moderna), Rumelia (provincie turceasca din vechii Balcani), Romagna (regiune a Italiei), romanic(a) (grup de limbi neo-latine), romand(a) (rcferitor la Elvetia francofona), romantsch (alt nume al rethicei, limba romanica din estul Elvetiei), roumi (nume ce-i desemneaza pe europeni pentru arabi), Romeo (iubitul Julietei), romanism (biserica romano-catolica), romantism (gen literar), romancero (culegere /antologie/ spaniola de poezii octosilabice), rhum (bautura, al carei nume se pronunta ”rom”), ROM (Read Only Memory) si CD-ROM etc.
Trebuie amintit ca guvernul roman a anticipat similitudinea si confuzia posibila dintre numele tarii si numele poporului nostru, pentru a reimpune vechiul etnonim ”tigan”.
Recomandam suprimarea in mod permanent a folosirii tuturor exonimelor referitoare la poporul rrom – cuvintele ”Gypsy”, ”tigan” si celelalte cuvinte inrudite.
In practica
In consecinta, am dori sa subliniem ca trebuie respinsa definitia de ”Gypsies”[8] asa cum poate fi intalnita, printre altele, in Rezolutia 249/1993 a Conferintei permanente a Puterilor Locale si Regionale din Europa si Recomandarea 1203/1993 a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei, precum si termenii insisi de ”Gypsies” si ”tigani”, folositi impropriu si producand confuzie intre identitatea nationala a unui popor anumit, pe de o parte, si un mod de viata sociala, impartasit din motive conjuncturale de grupuri de origini diferite, pe de alta parte.
[1] – sociolog, secretar al Federatiei Etnice a Romilor din Romania
[2] – profesor de literatura la Universitatea din Texas, vicepresedinte al Uniunii Internationale a Romilor
[3] – secretar al Romani Baxt
[4] – aici (si in alte locuri din text) mi se pare ca se face o confuzie de functie gramaticala – din cite stiu, ”rromani” este substantiv; adjectivul este ”rromanes”. mai exact, ”rromani este limba romanes”, la fel cum ”romana este limba romana” sau ”engleza este limba engleza”. (n.tr.)
[5] – in romana, eventualitatea din original nu este posibila, asa ca am gasit un echivalent, cu riscul de-a suscita polemici (n.tr.)
[6] – am respectat originalul, dar nu cred ca este asa – dupa parerea mea, corect ar fi fost: ”… varianta a limbii rromanes” (n.tr.)
[7] – am pastrat fraza din original, dar este evident ca in limba romana o asemenea restrictie nu este valabila, cuvantul ”rrom” avand valoare morfologica invarianta de substantiv si adjectiv, cel putin pentru genul masculin. La feminin, situatia se complica, dar asta e alta poveste. (n.tr.)
[8] – si de ”tigani”, in textele franceze.
